Școala Gimnazială Pufești, Vrancea
Întâia şcoală primară din comuna Pufeşti a fost înfiinţată la Domneşti în anul 1865, aceasta fiind şi prima şcoală din satele Podgoriei Panciu, iar în anul 1866 (sau 1867) la Pufeşti, pentru ca în anul 1868 să fie înfiinţate şcoli şi la Domneşti – Târg, Pufeşti (pentru fete, învăţătoare – Sofia Ştefaniu) şi Ciorani. Aceste şcoli au funcţionat în contextul legiferării obligativităţii şcolare prin „Legea instrucţiunii publice”, din 1864, sub semnătura reformatorului şi creatorului unei Romînii moderne, domnitorul Alexandru Ioan Cuza. Această lege impunea principiul democratic al accesului la un învăţământ general obligatoriu şi gratuit.
Prima clădire construită cu destinatia pentru a fi şcoală, din mediul rural a fostului judeţ Putna, s-a construit în anul 1874 la Domneşti. Construcţia spaţiilor destinate procesului de învăţământ se realiza în contextul inexistenţei unor localuri proprii, cele mai multe şcoli funcţionând în spaţii inadecvate: „Nai (sic!) mult de jumătate din şcolile în fiinţă n’aveau localuri proprii. Cele mai multe erau instalate în case neîncăpătoare, joase, întunecoase, unele găsindu-se în sat, iar altele în vreo cameră oropsită a unei primării dărăpănate, sau în vre-o chilie de mănăstire.
La unele, cum era la Herăstrău, trebuia să-ţi pleci capul să poţi intra în clasă; la altele, cum era la Fitioneşti sufla vântul prin crăpăturile păreţilor şi ploaia curgea şiroaie prin acoperiş.”
Din păcate, deşi comunitatea sătească din Domneşti a fost fruntaşă între satele judeţului în privinţa constuirii unei şcoli, spaţiul era doar pentru o singură clasă. Revizorul G. Dumitriu,
constata în anul 1877 că localul Şcolii de fete din comuna Domneşti era „cum nu se poate mai prost, strâmt şi întunecos, lipsit de mai tot mobilierul necesar.” Învăţătura copiilor era asigurată de preotul David Ştefănescu şi învăţătorul Mihalache (Mihai) Goga. Acesta din urmă plângându-se de lipsa banilor, salariul său nu era „prevăzut în bugetul comunal”. Situaţia era una generală, la nivelul întregului judeţ, determinând învăţătorii să demisioneze. Nu acelaşi fapt se întâmpla şi în satele comunei noastre, cu toate lipsurile materiale, dascălii acestei comune confereau stabilitate sistemului de învăţământ, alături de cei din comunele Vulturu, Suraia, Răstoaca, Jorăşti.
Trecerea timpului nu rezolva problemele existente, acestea diversificându-se şi accentuându-se. Printre acestea curăţenia şi lipsa cunoştinţelor ce trebuiau acumulate de către elevi. La Şcoala de fete din Domneşti, activa învăţătoarea Vasilescu, deşi „veche învăţătoare nu se ocupa de şcoală nicidecum”, aceasta dovedind frustrare în pregătirea intelectuală şi o totală lipsă de înţelegere faţă de scopul şi menirea şcolii în formarea elevilor. Revizorul Ionescu, în anul 1896 sesiza starea de curăţenie a localurilor, dar şi o pregătire ineficientă a elevilor. Cunoştinţele şcolarilor erau puţine şi confuze, în comparaţie cu vârsta şi necesarul lor. Situaţia aceasta era prezentă şi la şcolile din Străoane de Jos, Fitioneşti, Mânăstioara, nu doar la Pufeşti şi Domneşti. La Şcoala de fete din Pufeşti, preda învăţătoarea Sofia Ştefania, iar elevele de la clasele a II-a, a III-a şi a IV-a, „nu posedă aproape deloc cunoştinţele”, deoarece nu se respecta programa analitică, iar „metoda lăsa mult de dorit”. La Şcola Domneşti se constata că „cele învăţate s-au cam uitat”, de către elevi, iar învăţătorul Nicolae Ursu era apreciat pentru faptul că lucra individual cu elevii, dar „nu prea are linişte şi atenţei suficientă”. O altă problemă, cauză a slabei pregătiri a elevilor o constituia lipsa materialelor didactice. În anul 1897, din cele 41 şcoli inspectate de către revizorul şcolar al judeţului Putna, la multe dintre acestea lipsea dotarea didactică: Pufeşti, Diocheţi, Năneşti, Nereju, Nistoreşti, Bîrseşti, Răstoaca, Tichirirş, Herăstrău etc.Situaţia precară era prezentă şi la Şcoala din Pufeşti, deşi a fost construită mult mai târziu, în anul 1904, tot de către comunitatea locală. S-au folosit materiale tradiţionale: ţiglă şi bârne. Existau 3 clase, învăţător fiind Gh. Ignat. Dintr-o altă sursă, aflăm că la Pufeşti primul local propriu a fost ridicat în anul 1902, cu un cost de 7500 lei, din care 4500 lei au fost contribuţia comunităţii locale, iar restul din partea Casei Şcoalelor.
Un aspect pozitiv, ce merită a fi lăudat şi consemnat îl reprezintă înfiinţarea unei biblioteci şcolare la Pufeşti, la începutul sec. al XX-lea, fiind printre puţinele instituţii şcolare rurale cu un astfel de serviciu pentru elevi.
Trecând peste lipsurile şi greutăţile sistemului de învăţământ, inerente în contextul în care acesta era la începuturile sale, va urma o perioadă de avânt cunoscută drept „epoca lui Haret”. În această perioadă şcoala vrânceană cunoaşte un progres deosebit. Se înfiinţează grădinile şcolare, creşterea albinelor şi a viermilor de mătase, cantine şi colonii şcolare, asociaţii de protecţie a naturii, cercuri culturale, şezători săteşti, şcoli pentru adulţi, conferinţe populare, serbări şcolare şi de comemorare a faptelor de vitejie ale poporului nostru etc. Aşadar se pune preţ pe activităţile extraşcolare, pe implicarea întregii comunităţi într-o viaţă culturală activă. Este puţin probabil ca dintr-o paletă atât de largă de activităţi, populaţia satelor comunei noastre, să nu fi avut un rol participativ. În acest sens, deşi mai târziu, la şcoala din Pufeşti se înfiinţează „cursurile pentru adulţi”. Rata analfabetismului în deceniul al V-lea al secolului XX, era una destul de ridicată – aproximativ 40 % din numărul populaţiei comunei, acest indice încadrându-se în procentul de 40, 4% cu referire la întregul judeţ.În privinţa numărului de copii şi a evoluţiei numerice constatăm următoarele. La Şcoala primară mixtă din Domneşti Târg, existau înscrişi 32 de copii, din care 26 băieţi şi 6 fete, dintr-un total de 91 copii cu vârstă şcolară şi 16 băieţi din Domneşti Sat, din 46 copii (din care 27 băieţi şi 19 fete) Comunitatea locală sprijinea şcoala cu 936 lei anual. La Şcoala din satul Ciorani, în anul 1899 erau prezenţi la cursurile şcolii mixte primare 13 copii din 116 de vârstă şcolară. Un procent mult prea mic. La Şcoala din Pufeşti veneau la şcoala, în acelaşi an, 21 de copii.
Primul Război Mondial aduce sacrificii în rândul populaţiei. Participă activ, lt. Grigoriu Grigore, din Regimentul 65 infanterie, cu origini din ţinutul Neamţului, dar care va organiza învăţământul la Şcoala din Pufeşti. Localitatea, deşi situată pe linia frontului, avea o şcoală unde se desfăşura activitatea educaţională, fiind singura localitate din această zonă ce avea un astfel de statut.
Pentru prima şi singura dată când un ministru va vizita şcolile din comuna noastră, într-o zi de duminică, pe 9 septembrie 1918. Iată ce consemnează Simion Mehedinţi, ministrul Instrucţiunii şi Cultelor, în ,,caietul să de memorii’’: ,, Pufeşti. Învăţător Eftimie din Soveja. Vrea să se mute aici împreună cu nevasta. La biserică, preotul Neculau. Femeile, pestriţe ca haine. Una singură avea fustă cu dungi colorate, ca înainte vreme. …Domneşti – sat. Învăţătorul harnic. Lucru manual…împletituri, zarzavaturi. Cuvântul tuturor cuvintelor e fapta. ’’
În anul şcolar 1917 – 1918 în satul Pufeşti funcţiona Şcoala cu clasele I –V, având înscriţi 204 elevi, din care 133 băieţi şi 65 fete, dar numai193 frecventau şcoala. Cadrele ce deserveau această şcoală erau D. Pătrăşcanu – învăţător şi director, precum şi Elena Albu – învăţătoare calificată. Până în anul 1925, la această şcoală veneau şi copii din satul Ciorani, anul reînfiinţării şcolii. În acelaşi an şcolar, la Şcoala Domneşti se ocupau de educaţia copiilor soţii Petru Iov şi Paulina Iov, învăţători calificaţi. Clasele I- V, aveau un efectiv de 33 elevi, distribuiţi astfel: clasa a I-a cu 6 copii, clasa a II-a, avea 8 copii, clasa a III-a, cu 5 copii, clasa a IV –a cu 9 copii, iar clasa a V-a avea 6 copii.
În anul 1924 apare Legea învăţământului primar ce prevedea înfiinţarea claselor VI-VII şi la şcolile din mediul rural, fiind aplicat cu celeritate la unităţile din satele Domneşti şi Pufeşti. În privinţa frecvenţei, aceasta nu era una dintre cele mai bune. Existau ani când cursurile din calsele mari nu erau frecventate de nicun elev, iar în alţi ani, cu o frecvenţă limitată. Comitetele şcolare, cunoscute sub denumirea de eforii şcolare întocmeau listele pentru amenzile ce se dădeau părinţilor ce nu trimiteau copii la şcoală, aşa cum prevedea suportul legislativ existent.
În anul şcolar 1940-1941 existau 181 elevi, din 243 copii de vârstă şcolară. Cei mai mulţi dintre aceştia frecventau clasele I-VI, la clasa a VII-a existând doar 3 elevi, din care 1 băiat şi 2 fete, învăţaţi de Chercheş D. Iată şi situaţia detaliată: clasa a I-a – 38 elevi, din care 20 băieţi şi 18 fete, sub coordonarea învăţătorului Dumitru Cherchez; la clasa a II-a – 28 elevi, din care 9 băieţi şi 19 fete, învăţaţi de învăţător S. Ciutea; clasa a III-a, avea 31 elevi, din care 17 băieţi şi 14 fete, având ca învăţătoare pe Margareta Poede, aceasta îndeplinind şi funcţia de director; la clasa a IV-a, tot un efectiv mare de elevi-31, din care 15 băieţi şi 16 fete, învăţaţi de D. Cherchez; clasa a V-a, era alcătuită din 15 băieţi şi 14 fete (total elevi 29), sub îndrumarea învăţătorului S. Ciutea; şi clasa a VI-a era alcătuită dintr-un efectiv de 21 elevi, grupaţi astfel- 11 băieţi şi 10 fete, sub îndrumarea Margaretei Poede.Anul şcolar următor (1941-1942), va creşte efectivul de elevi, ajungându-se la 191 de elevi. Funcţia de director a rămas tot în atribuţia învăţătoarei Margareta Poede, iar în anul şcolar 1942- 1943, învăţătorul S. Ciutea a preluat funcţia de director. Tot în acest an şcolar va scădea şi efectivul de elevi la un număr de 183, datorită nemaifuncţionării clasei a VII-a. Pentru anul şcolar 1941 – 1942, ne atrage atenţia numărul mare de elevi de la clasa a I-a: 54 de elevi, din care 27 băieţi şi tot atâtea fete. Efective mai mici se înregistrau la clasa a VII-a (10 elevi, din care 8 băieţi şi 2 fete) şi clasa a VI-a (16 elevi, din care 7 băieţi şi 9 fete), spre deosebire de celelalte clase având cohorte de 26 până la 34 de elevi.
La Şcoala cu clasele I-VII Domneşti s-a înregistrat în anul şcolar 1926 – 1927 cel mai mic efectiv de elevi – 47, îngrijiţi şi învăţaţi pentru viaţă de învăţătorii Munteanu Aneta, soţii: Petru şi Paulina Iov.
În anul şcolar 1950-1951, la nivelul comunei Pufeşti, existau doar două grădiniţe având un efectiv de 50 copii, la care se mai adăugau şi două şcoli cu clase I-IV, în satele Domneşti şi Ciorani, iar la Pufeşti o şcoală cu clasele I-VII. Populaţia şcolară ajungea la un efectiv total de 220 elevi.
Începând cu anul şcolar 1964-1965 s-a trecut şi în comuna Pufeşti la învăţământul obligatoriu de 8 ani, iar din anul şcolar 1971-1972 la învăţământul obligatoriu de 10 ani. Anul următor, 1966-1967 existau un număr de trei grădiniţe frecventate de 87 copii, două şcoli cu cu clase I-IV având 163 de elvi şi două şcoli cu clase I – VIII cu 525 de elevi.Începând cu anul 1966, direcţiunea Şcolii Pufeşti a fost onorată de următoarele cadre didactice: Ciulei Ecaterina (prof. I, specializarea geografie), Băluţă Gheorghe (specializarea lb. rusă), Popa Haralambie (lb. română), Grecu Aneta (lb. română), Apostolescu Nicolae Ion (istorie, a fost şi responsabil cu activitatea pionerilor), Mioara Pavel (matematică). După Revoluţie, au avut această funcţie: Nechifor Valeria (matematică, în perioada 1990 – 1998), Vasluianu Carmen (fizică – chimie, 1998 – dec 2010), Nicolae Damian (geografie, prof. dr., din dec. 2010). La Domneşti, au deţinut funcţia de director: Antohi Dorina, Negru Constantin (începând cu anii 1970 şi până în 1990; prin alternanţă), Mihalache Dumitru (1990 – 2008, când s-a desfiinţat acestă funcţie).
Pentru anul şcolar 1988-1989, exista următoarea reţea şcolară: 7 grupe cu copii de grădiniţă, astfel: două la Pufeşti, una la Ferma nr.1 I.A.S, două în satul Ciorani şi două grupe la Domneşti. Se realiza un efectiv total de 210 copii. La aceştia se adăugau: în satul Ciorani, 63 elevi erau învăţaţi de doi învăţători; o şcoala la Ferma 1 I.A.S, având 14 elevi învăţaţi de un singur învăţător; o şcoală cu clase I-VIII la Pufeşti, unde învăţau 283 elevi; la Domneşti, o şcoală cu clase de la Ila VIII, având un efectiv de 185 elevi. În acest an şcolar, în toate unităţile îşi desfăşurau activitatea 36 cadre didactice, din care 7 educatoare, 11 învăţători şi 18 profesori.
Un alt aspect inedit ce s-a desfăşurat până în anul 1990 îl constituia practica agricolă. La începutul anului şcolar, elevii ajutau la muncile agricole de pe teritoriul comunei (la culesul strugurilor, a porumbului, a rapiţei), existau şi cazuri când elevii erau scoşi la plivit, la cules roşii, la prăşit, în timpul anului şcolar, în funcţie de necesităţile pentru forţă de muncă a C.A.P sau I.A.S. Pe timpul vacanţei de vară, în şcoală se amenaja un spaţiu pentru creşterea viermilor de mătase. În acest sens, pe terenul Şcolii Gimnaziale Pufeşti, exista o plantaţie de duzi.
În privinţa locaţiilor destinate desfăşurării activităţilor educaţionale, există următoarea desfăşurare de date isotrice pe care le redăm în rândurile următoare. În anul 1960 se construieşte un local de şcoală cu 3 săli de clasă, fapt ce determina ca nr. total de clase să ajungă la 7. Ulterior, aceasta a fost demolată la cutremurul din 1977, deşi nu era afectată grav. În acea zonă s-a păstrat spaţiile vechi (actuala „Şcoala veche”) şi actualul Dispensar veterinar ce a funcţionat drept şcoală.
În acelaşi sat, în zona centrală a comunei a fost dat în folosinţă în anul 1980 o şcoală cu etaj având opt sali de clasă şi laboratoare (fizică – chimie, biologie etc), camere pentru material didactic, birouri (secretariat, director) alte spaţii (bibliotecă). Această şcoală a fost ridicată prin munca voluntară a sătenilor (inclusiv elevi), necalificaţi în construcţii, din acest motiv calitatea lucrărilor şi a finisajelor nu a fost una conformă. Spaţiul a intrat la 22 martie 2012 în ample procese de modernizare. Reparaţiile capitale au constat în decaparea zidăriei şi tencuirea ulterioară, lucrări de îmbunătăţire termică (izolarea termică a pereţilor exteriori, tâmplărie pvc cu geam termopan), pardosirea cu gresie şi parchet, gletuire, văruire, refacere structură de rezistenţă şi acoperiş. În final, şcoala a fost dotată cu mobilier nou, sisteme de supraveghere video şi pentru situaţii de urgenţă, cabinet de informatică (deja existent). Practic, lucrările au fost de o complexitate ridicată, necesitând un timp de execuţie mai mare decât la o clădire nouă. Localul modern a fost inaugurat la 16 septembrie 2013 în prezenţa domnului deputat Laurenţiu Roşca Ţigăeru. În anul şcolar următor 2014, deschiderea festivă s-a realizat de către domnul senator Cristian Dumitrescu – vicepreşedintele Senatului României.Tot la Pufeşti, Grădiniţa a fost construită de către Cooperativa Agricolă de Producţie (C.A.P) în anul 1974. Aceasta avea program prelungit, fiind prevăzută cu paturi pentru dormit şi bucătărie. Localul a fost parţial modernizat cu geamuri de termopan şi centrală termică, copii beneficiind de grup sanitar cu apă curentă în interiorul clădirii. Urmează să fie refăcut total, cu acoperiş nou, instalaţie electrică nouă, pardoseli noi, renovarea pereţilor interiori etc. Întreprindera Agricolă de Stat (I.A.S) a constuit în anul 1973 o grădiniţă de tip cămin pentru copiii muncitorilor. Până în anul 1981- 1982 au existat patru posturi de educatoare, iar din 1982-1983 doar un singur post pentru o singură grupă. Grădiniţa, s-a desfiinţat după anul 1990. Spaţiul a fost preluat de către firma Igniconfex SRL şi transformat în totalitate într-o modernă fabrică de confecţii. Tot I.A.S.-ul a creat o şcoală cu clasele I-IV, având două posturi de învăţători.
La Ciorani există o locaţie cu destinaţia şcoală, unde învaţă în regim simultan elevii de la clasele I-IV. Aceasta, are două săli de clasă, din care una este prevăzută cu scenă pentru festivităţi, o sală mai mică ce are un minilaborator de informatică (5 cinci calculatoare), o sală pentru produsele din programul „laptele şi cornul”. În această şcoală a funcţionat Grădiniţa Ciorani până în anul 2009, luna noiembrie. Primăria a reabilitat fostul magazin sătesc, transformându-l într-o unitate pentru preşcolari modernă, dotată cu grupuri sanitare şi apă curentă în interior, gresie şi parchet, centrală termică electrică, mobilier nou.
Totalul investiţiei ridicându-se la peste 500 milioane lei vechi. Grădiniţa beneficiază de autorizaţie sanitară.
În satul Domneşti a fost dat în folosinţă o şcoală în anul 1973, la 1 septembrie. Construcţia era prevăzută a fi una cu etaj. În toamna anului 2011 a fost introdusă încălzirea centralizată, pe baza combustibilului solid; din 2013 a fost introdus un modern sistem de supraveghere video. Urmează ca şi această unitate să fie reabilitată. Elevii lucrează la computere (calculatoare) într-un laborator de informatică. Vechile spaţii unde învăţau elevii erau în Domneşti Sat („Sat din vale”), aproape de biserica monument. Ulterior, în acest spaţiu a funcţionat un magazin mixt, având ca gestionar pe Damian Victor. Spaţiul a fost demolat, iar grădina folosită ca lot agricol pentru practica elevilor a fost abandonată. Un alt spaţiu unde învăţau elevii a fost „în târg” (Domneşti Târg), într-o cladire în care a funcţionat şi Căminul cultural (aici se proiectau filme, duminica), dar şi grupele de grădiniţă. Din păcate Grădiniţa nu a deţinut un spaţiu adecvat. O grupă a funcţionat în Şcoala din centrul satului, apoi ambele grupe, în perioada anilor 2000 au desfăşurat activitatea în clădirea Hanului Domneşti. În anul 2005 a fost dat în folosinţă un local nou, construit din elemente moderne (panouri cu spumă poliuretanică). Acesta este destinat claselor I- IV, deşi s-a dorit a fi un spaţiu pentru grădiniţă. Localul este prevăzut cu 4 săli de clasă, cancelarie şi două camere de mici dimensiuni – în acestea fiind biblioteca şi camera pentru programul „Cornul şi laptele”. În şcoală, încălzirea este asigurată printr-o centrală electrică, de asemenea este prevăzută cu apă curentă. Din păcate, clădirea nu a fost prevăzută şi cu grupuri sanitare interioare.
Dacă în trecut orele de educaţie fizică şi sport erau predate-în general-de profesori necalificaţi la această disciplină, unii dintre aceştia calificaţi în alte domenii, însă pentru a-şi completa norma didactică sau pentru ore suplimentare. Au fost şi excepţii, profesorul Nichifor Octavian, deşi suplinitor a realizat ore de educaţie fizică deosebite, cu rezultate meritorii în competiţiile sportive judeţene. Acesta a facilitat întâlnirea elevilor cu unul dintre marii fotbalişti ai României, Balaci. După anul 2000, profesorii ce au predat educaţie fizică au fost calificaţi, obţinând rezultate meritorii la competiţiile regionale, judeţene şi naţionale, deşi nu există o sală de sport la nivelul comunei. Orele fie se desfăşoară în sălile de clasă, într-o sală din cadrul şcolii amenajată, pe hol, sau la Căminl cultural. În ultimii ani au fost câteva investiţii în echipament sportiv, dar şi profesorii s-au implicat obţinând sponsorizări pentru astfel de echipamente. După anul 2000, profesorii de educaţie fizică au fost: Pionescu Cătălin, Sergiu Crăciun (campion balcanic), Lovin Adrian, Sărdaru Constantin. Elevii coordonaţi de profesorii amintiţi anterior, au obţinut cele mai meritorii rezultate în domeniul sportiv. Se remarcă, organizarea a două ediţii a concursului sportiv ,, Cupa Sărbătorilor de iarnă’’, de către instituţi noastră şcolară. La fiecare dintre cele două ediţii au participat peste 70 de elevi de la unităţile şcolare situate în partea de nord a judeţului. Fiecare elev şi profesor antrenor a primit a primit premiu de participare ce a constat în diplome, dulciuri, medalii, tricouri, insigne şi brelocuri, oferite nu doar de organizatori, dar şi de Academia Olimpică Română – Comitetul Olimpismului Şcolar. Competiţia s-a organizat pe două întreceri sportive: tenis de masă şi şah; beneficiind de o bună mediatizare atât la nivel judeţean cât şi naţional.De altfel, elevii comunei noastre iubesc activităţile sportive şi extraşcolare, întâlnindu –se cu campionul mondial Leonard Doroftei.
Şi la alte discipline, sau concursuri sportive, precum limba franceză, istorie, cultură civică, elevii noştri au obţinut rezultate meritorii şi participări atât la faza judeţeană cât şi naţională.
Trebuie să remarcăm şi participarea Şcolii Gimnaziale Pufeşti ca organizator a unor manifestări de cu o ţinută educaţională nu doar certă, dar şi calitativă. Deşi aceste simpozioane s-au desfăşurat în provincie, invitaţii ce au onorat cu prezenţa şi discursul domniilor sale, impun aceste manifestări ca fiind de un înalt nivel ştiinţific. Organizarea Simpozionului ,,Istoria şi tradiţia satului românesc’’ s-a impus în peisajul cultural al oraşului Adjud prin participarea domnului Alexandru Surdu – membru al Academiei Române. Simpozionul ,,Ziua Pământului’’, prin cele IX ediţii desfăşurate, este recunoscut ca o manifestare importantă, una dintre cele mai recentă participare fiind a cunoscutului seismolog Gh. Mărmureanu – directorul onorific al Institutului de Fizica Pământului.